Să vorbim despre … Sănătatea mintală și îngrijirea psihosocială în timpul și după cancerul la copii, adolescenți și adulți tineri

„Sănătatea mintală înseamnă mai mult decât absența tulburărilor mintale”

OMS, 2022

10 puncte esențiale pentru a avea grijă de sănătatea mintală în timpul și după cancer

Cancerul la tineri poate avea un impact de durată. Deși atenția se concentrează adesea asupra sănătății fizice, este important să se acorde prioritate și sănătății mintale în timpul și după cancer.

1. Recunoașteți-vă emoțiile. Este normal să simțiți o gamă variată de emoții, inclusiv anxietate, tristețe și teamă. Recunoașteți aceste emoții și solicitați sprijin atunci când este necesar.
2. Găsiți o rețea de sprijin. O rețea de sprijin vă poate oferi susținere emoțională și practică. Aceasta poate include familia, prietenii și grupurile de sprijin.
3. Acordați prioritate îngrijirii de sine. Îngrijirea sănătății fizice prin exerciții fizice, alimentație sănătoasă și somn poate îmbunătăți sănătatea mintală.
4. Solicitați ajutor de specialitate. Specialiștii în sănătate mintală, precum psihologii și consilierii, pot oferi sprijin specializat tinerilor și familiilor acestora.
5. Informați-vă. Informarea despre sănătatea mintală în timpul și după cancer poate reduce stigmatizarea și facilita accesul la resurse.
6. Păstrați legătura cu ceilalți. Activitățile sociale și hobby-urile pot îmbunătăți sprijinul social și reduce sentimentul de izolare.
7. Exerciții de relaxare. Practicile de mindfulness, precum meditația și exercițiile de respirație, pot reduce stresul și îmbunătăți starea de bine emoțională.
8. Implicați profesioniștii din domeniul sănătății. Discutați cu un profesionist din domeniul sănătății despre sănătatea dumneavoastră mintală și despre orice îngrijorări aveți.
9. Susțineți-vă propriile nevoi. Nu vă temeți să vă exprimați și să vă susțineți nevoile privind sănătatea mintală. Este în regulă să aveți nevoie de cineva care să vă sprijine în acest demers.
10. Luați fiecare zi pe rând. Viața cu și după cancer este un parcurs și este important să luați fiecare zi pe rând. Amintiți-vă că nu trebuie să gândiți întotdeauna pozitiv. Disperarea și speranța pot alterna, iar acest lucru este în regulă! Consultați fișa de buzunar „Echilibrul dintre teamă și speranță”.

Discuțiile cu tinerii despre subiecte serioase

Recomandări pentru orice persoană implicată într-o conversație

Comunicarea despre subiecte dificile nu poate fi evitată, însă abordarea și atitudinea pot face diferența.

1. Fiți la același nivel. Atât fizic, cât și simbolic.
2. Apreciați. Arătați disponibilitatea de a intra în lumea tânărului, încercați să acceptați realitatea sa așa cum o vede și să îi ascultați temerile și pierderile așa cum le trăiește. Apreciați-i punctele de vedere – nu le judecați și nu le subestimați.
3. Implicați. Dați-le tinerilor posibilitatea de a se exprima: vorbiți CU ei, nu DESPRE ei! Încurajați participarea activă, adecvată vârstei.
4. Ascultați. Ascultați cu atenție: CE se spune și CUM? Mai ales în momente neobișnuite & în locuri neașteptate.
5. Adaptați limbajul. Folosiți un limbaj delicat & atent, adaptat ETAPEI DE DEZVOLTARE a tânărului. Luați în considerare atât comunicarea verbală, cât & pe cea nonverbală (de exemplu, expresia facială, gesturile, postura corpului).
6. Respectați emoțiile. Luați emoțiile în serios. Numiți-le, respectați-le, nu le minimalizați.
7. Fiți sinceri. Tinerii așteaptă răspunsuri sincere la întrebări sincere pentru a construi încrederea.
8. Arătați deschidere. Transmiteți că toate întrebările sunt bune & binevenite. Fiți deschiși să discutați subiecte dificile, în loc să le transformați în tabuuri. Acordați atenție semnalelor discrete.
9. Lăsați-vă ghidați de întrebări. Lăsați-vă ghidați de întrebările tinerilor. Aceștia caută în mod firesc cantitatea de informații potrivită pentru ei, astfel încât să se simtă în siguranță. Nu îi solicitați nici prea mult, nici prea puțin. De exemplu: Ce știți deja? Ce și cât doriți să aflați? Ce anume vă îngrijorează?
10. Oferiți spațiu & timp. Oferiți un mediu protejat, adecvat vârstei. Luați în considerare durata capacității de concentrare și acordați timp pentru procesarea informațiilor. Planificați mai multe conversații succesive.
11. Folosiți instrumente. Oferiți cărți, desene, aplicații, modele vizuale etc. pentru a facilita înțelegerea și procesarea informațiilor, în vederea susținerii unui proces decizional informat și comun.
12. Planificați & acționați. Discutați pașii concreți următori & planificați împreună pentru a asigura încrederea în propria capacitate de acțiune și strategii sănătoase de adaptare. Oferiți încredere & siguranță.
13. Implicați familia & rețeaua socială. Comunicarea deschisă s-a dovedit a fi un factor de protecție pentru toate persoanele implicate. O persoană de încredere poate fi o sursă valoroasă de sprijin în timpul conversațiilor dificile.

Este în regulă să vă simțiți copleșiți și să solicitați ajutor atunci când comunicați.

Ce este recomandat și ce trebuie evitat în comunicare

Recomandări pentru orice persoană implicată într-o conversație

Înainte de a începe o conversație cu persoane care trăiesc cu cancer sau după cancer, întrebați-vă …

• Cum mă simt astăzi? Sunt în măsură să ofer sprijin?
• Care este rolul meu în viața acestei persoane?
• Ce implică acest lucru pentru conversație?
• Ce așteaptă această persoană de la mine?
• Dacă aș fi în locul ei, ce mi-aș dori de la această conversație?
• Ce știu (sau cred că știu) despre acest diagnostic?
• Ce fel de întrebare pot pune? Este necesar să pun această întrebare?

Idei esențiale

• Este în regulă să nu știți ce să spuneți (și să exprimați acest lucru deschis)
• Este în regulă să puneți o întrebare dificilă, dar oferiți-i persoanei libertatea de a nu răspunde
• Acceptați experiența persoanei, nu ceea ce credeți dumneavoastră că este aceasta
• Fiți curioși
• Aveți răbdare
• Încercați să vă simțiți confortabil cu tăcerea; comunicarea nonverbală poate fi, de asemenea, eficientă și reconfortantă

Sfaturi pentru îmbunătățirea comunicării

Comunicarea deficitară poate afecta luarea deciziilor, aderența la tratament, relațiile sociale & sănătatea mintală.

Ce să spuneți – Recomandări

• Adaptați comunicarea. Luați în considerare vârsta persoanei, dezvoltarea cognitivă, aspectele sociale și recunoașteți nevoile și capacitățile sale unice
• Recunoașteți emoțiile. Fiți empatici, dar evitați empatia excesivă
• Susțineți luarea deciziilor. Oferiți toate informațiile necesare pentru luarea unei decizii informate
• Fiți sinceri și transparenți. Prezentați informațiile într-un mod constructiv, care inspiră speranță

Ce să NU spuneți – De evitat

• Învinovățirea. „Ce ați făcut de ați ajuns să aveți cancer?”
• Comparațiile. „Am cunoscut pe cineva cu cancer și a murit.”
• Impunerea. „Ar trebui să fiți recunoscători! Cel puțin sunteți în viață!”
• Etichetarea. „Luptător” „Erou” (Nu există o abordare potrivită pentru toată lumea)
• Pozitivitatea toxică. „Nu vă mai îngrijorați, în câteva luni veți arăta complet normal.”
• Depersonalizarea sau minimalizarea. „Cel puțin nu aveți cel mai agresiv tip de cancer.”

Dimensiunea socială

Cancerul la copii, adolescenți și adulți tineri poate genera dificultăți sociale.

Asistența socială completează îngrijirea medicală, psihologică și de asistență medicală, cu scopul de a oferi consiliere și sprijin în gestionarea dificultăților sociale.

• Factori socioeconomici
  • Educație
  • Ocuparea forței de muncă
  • Condiții materiale de trai (de exemplu, venitul, disponibilitatea alimentelor & îmbrăcămintei)
  • Condiții de locuit (de exemplu, starea & calitatea locuinței)
  • Statut juridic
• Factori socioculturali
  • Limbă
  • Țară de origine
  • Etnie
• Relații sociale
  • Relații interpersonale
  • Rețele sociale
  • Sprijin social
• Factori socioecologici
  • Factori de mediu (de exemplu, mediul urban față de cel rural, condițiile climatice, calitatea aerului)
  • Mobilitate (de exemplu, disponibilitatea transportului, accesibilitatea locurilor de muncă, a școlilor și a unităților sanitare)

Ce este necesar?

• Concepte de tratament biopsihosocial
• Screening/evaluare socială, consiliere & intervenții pentru toți tinerii și persoanele care îi îngrijesc, pe durata tratamentului și în cadrul îngrijirii de monitorizare ulterioară
• Dreptul de a fi uitat = încetarea discriminării supraviețuitorilor cancerului în accesarea serviciilor financiare esențiale.
  • Încetarea tratamentului nedrept aplicat supraviețuitorilor care solicită servicii financiare, din cauza istoricului lor medical.
  • Asigurarea dreptului legal al supraviețuitorilor pe termen lung de a nu divulga istoricul lor de cancer instituțiilor financiare.
  • Garantarea accesului la asigurări și prevenirea majorării primelor de asigurare sau a dobânzilor la creditele bancare.

Conceptele de tratament biopsihosocial reprezintă o abordare multidimensională a sănătății și bolii. În analiza sănătății și bolii trebuie incluse nu doar aspectele somatice, ci și cele psihosociale. Tratament la toate cele trei niveluri:

• bio – de exemplu, boala oncologică și tratamentul
• psiho – de exemplu, teama, tristețea cronică, starea de bine emoțională
• social – de exemplu, izolarea, povara socioeconomică

Sprijin educațional

Tinerii care trăiesc cu cancer și după cancer se pot confrunta cu limitări în educație din cauza bolii, a tratamentului sau a efectelor tardive.

Normalitate oriunde este posibil — sprijin oriunde este necesar. Obiectivul nostru: o educație adaptată abilităților, personalității și planurilor de viitor.

Ce este necesar?

• Monitorizare și sprijin pe întreaga durată a parcursului educațional … pentru tinerii care trăiesc cu cancer și după cancer, persoanele care îi îngrijesc, cadrele didactice & colegii lor
• Acces facil la informații relevante despre toate opțiunile legale și practice de sprijin
• Profesioniști dedicați în îngrijirea de urmărire, cu cunoștințele, competențele și timpul necesare pentru a coordona comunicarea dintre tânăr/familie, școală și echipa medicală

6 pași pentru îmbunătățirea sprijinului educațional

Gestionarea limitărilor — valorificarea punctelor forte. Nu favoritism, ci reducerea dezavantajelor.

1. Obțineți o imagine clară asupra PUNCTELOR FORTE și DIFICULTĂȚILOR personale, de exemplu printr-o evaluare neuropsihologică
2. Luați în considerare COMPENSAREA DEZAVANTAJELOR: aceste măsuri sunt deosebit de importante dacă o limitare într-un domeniu (de exemplu memoria) ar conduce la dezavantaje în alte domenii (de exemplu matematica).
3. Sprijin CENTRAT PE PERSOANĂ: utilizați opțiunile legale și/sau măsurile de compensare a dezavantajelor – adaptate nevoilor individuale.
4. Fiți TRANSPARENȚI: planificați și discutați opțiunile de sprijin ÎMPREUNĂ. Comunicați și colaborați cu toate părțile implicate (tânărul, persoanele care îl îngrijesc, frații și surorile, colegii & cadrele didactice).
5. Oferiți SPRIJIN EMOȚIONAL: permiteți exprimarea sentimentelor de anxietate, incertitudine & teamă de a fi diferit și apelați la sprijin.
6. Concentrați-vă nu doar pe performanță, ci și pe SENTIMENTUL DE APARTENENȚĂ și pe situația socială; preveniți hărțuirea.

Compensarea dezavantajelor = Compensarea dezavantajelor asociate bolii pentru a asigura egalitatea de șanse:

• Săli separate și liniștite pentru examene
• Spațiu pentru pauze
• Utilizarea materialelor de învățare care sprijină memoria (de exemplu o culegere de formule matematice)
• Timp suplimentar pentru examene
• Reducerea numărului de sarcini sau teme pentru acasă
• Materiale de învățare multimodale, materiale pentru planificare & structurare

Să facem din sprijinul pentru carieră o prioritate

Tinerii care trăiesc cu cancer și după cancer se pot confrunta cu limitări în carieră din cauza bolii, a tratamentului sau a efectelor tardive.

Foarte adesea, capacitățile lor sunt subestimate sau supraestimate din cauza lipsei de cunoștințe a celorlalți și, prin urmare, pot ajunge în situații profesionale nepotrivite.

Ce este necesar?

• Monitorizare continuă și sprijin pe termen lung în cadrul îngrijirii de urmărire … pentru tinerii care trăiesc cu cancer și după cancer, persoanele care îi îngrijesc & angajatorii lor
• Acces facil la informații relevante despre toate opțiunile legale și practice de sprijin
• Profesioniști dedicați în îngrijirea de urmărire, cu cunoștințele, competențele și timpul necesare pentru a coordona comunicarea … dintre tânăr/familie, locul de muncă, echipa medicală și furnizorii de sprijin pentru carieră
• Programe de sprijin între persoane cu experiențe similare

Aspecte esențiale privind sprijinul profesional

Normalitate oriunde este posibil — sprijin oriunde este necesar. Gestionarea limitărilor — valorificarea punctelor forte. Obiectiv: o situație profesională adaptată abilităților, personalității, pasiunii și planurilor de viitor.

1. Obțineți o imagine clară asupra PUNCTELOR FORTE și DIFICULTĂȚILOR legate de muncă, de exemplu prin neuropsihologie sau medicina muncii
2. Analizați CONDIȚIILE DE MUNCĂ pentru a identifica unde se pot face adaptări.
3. Sprijin CENTRAT PE PERSOANĂ: măsuri & adaptări în funcție de nevoile individuale. Luați în considerare contextul biopsihosocial și PLANIFICAȚI DIN TIMP.
   • Ajustarea programului de lucru
   • Condițiile generale sau tipul de activitate
   • Furnizarea și utilizarea instrumentelor & dispozitivelor de sprijin adecvate
   • Spațiu pentru odihnă & altele …
4. Clarificați ASPECTELE JURIDICE: dreptul muncii și dreptul protecției sociale.
5. TRANSPARENȚĂ: planificați și discutați opțiunile de sprijin ÎMPREUNĂ: comunicați cu toate părțile implicate (tânărul, persoanele care îl îngrijesc, angajatorii, colegii, furnizorii de sprijin pentru carieră)
6. SPRIJIN EMOȚIONAL & SOCIAL: nu vă concentrați doar pe performanță. Permiteți exprimarea unor sentimente precum incertitudinea, teama de a fi diferit & suferința legată de pierderea planurilor inițiale. Luați în considerare situația socială. Preveniți hărțuirea.

Echilibrul dintre teamă și speranță

Sentimentele negative fac parte din natura umană și permit procesarea adecvată a experiențelor (traumatice).

• Teama este o reacție firească și importantă. Este o forță care ne determină să facem față amenințărilor reale.
• Atunci când apare într-un grad moderat, teama …
  • are o funcție protectoare prin efectul de îmbunătățire a performanței.
  • ne ascute simțurile & ne activează mecanismele de supraviețuire.
  • poate conduce la maturizare personală.

Speranța este un sentiment multidimensional și profund individual, supus unei adaptări continue.

• Speranța este o orientare interioară încrezătoare că ceva dezirabil se va întâmpla în viitor, fără a avea certitudinea acestui lucru.
• Poate fi însoțită de teamă și îngrijorare.

Este firesc ca teama și speranța, îngrijorarea și încrederea să alterneze într-un interval foarte scurt sau să fie prezente în același timp. Capacitatea de a menține această dualitate („dublă conștientizare”) este considerată o adaptare psihologică optimă la boală sau la situații de criză.

„Speranța nu este nicidecum același lucru cu optimismul. Nu este convingerea că ceva se va termina cu bine, ci certitudinea că ceva are sens, indiferent de deznodământ.”

Václav Havel

Despre sentimentele „bune” și „rele”

Nu există sentimente rele. Fiecare emoție are justificarea și funcția sa și trebuie să i se permită să fie simțită și exprimată.

Sentimentele percepute subiectiv ca fiind potrivite și coerente conduc la o stare de bine mai bună, indiferent dacă sunt considerate „bune” sau nu.

Ce este necesar?

• Monitorizarea continuă a sănătății mintale în timpul tratamentului și în cadrul îngrijirii de urmărire pe tot parcursul vieții … pentru persoanele care trăiesc cu cancer și după cancer & familiile/prietenii lor
• Acces facil la tratament psihosocial și la alte opțiuni de sprijin
• Profesioniști dedicați, cu cunoștințele, competențele și timpul necesare
• Programe de sprijin între persoane cu experiențe similare

Atitudine pozitivă vs. „pozitivitate toxică”

Atitudinea pozitivă și optimismul sunt, în general, asociate cu o stare de bine mai bună … DAR … atunci când sunt folosite pentru a reprima emoțiile negative, pot face mai mult rău decât bine.

Presiunea de a „trebui să fii recunoscător” poate genera tensiune și sentimente de vinovăție. Experiențele traumatice trebuie să își găsească locul și să fie procesate.

Linia fină dintre procesarea adecvată, sănătoasă și tulburările emoționale

Deși doliul este un răspuns firesc și face parte din viață, depresia necesită sprijin specializat. Diferența dintre doliu și depresie poate fi subtilă – și există caracteristici comune ambelor stări:

Doliu

• Suferința este legată de pierdere sau de separare
• Tendință de a plânge
• Dor după persoana/funcția/lucrul pierdut
• Sentiment de gol interior
• Apare adesea în valuri

Ambele

• Tristețe
• Pierderea interesului pentru activități & viața socială
• Oboseală
• Apetit (crescut sau scăzut)
• Somn (mai mult sau mai puțin)

Depresie

• Suferința este legată de o dispoziție generală scăzută
• Gânduri de autovătămare/suicid
• Dispoziție scăzută adesea constantă și persistentă
• Lipsă de motivație & energie

Doliu → tulburare de doliu prelungit → depresie

Deși nu toate persoanele vor dezvolta simptome depresive, conștientizarea acestei posibilități este esențială. Luați în considerare faptul că depresia poate avea diverși factori subiacenți.

Solicitați ajutor specializat

Solicitați ajutor specializat dacă următoarele situații persistă timp de cel puțin 2 săptămâni:

• Vă simțiți blocat în procesul de gestionare a experienței dumneavoastră legate de cancer.
• Observați o diferență mare între ceea ce gândiți despre viața dumneavoastră și ceea ce simțiți în legătură cu ea.
• Simțiți presiunea de a părea fericit și recunoscător, dar în interior vă simțiți trist și gol.
• „Nu m-ar deranja să nu mă mai trezesc mâine” este un gând care vă vine în minte în mod regulat.
• Vă confruntați de mult timp cu probleme de somn.
• Vă simțiți extrem de obosit fără o cauză fizică evidentă.
• Simțiți că ați construit un baraj împotriva tristeții și că, odată ce începeți să plângeți, nu vă veți mai putea opri lacrimile.

Este în regulă să cereți ajutor!

Posibilități de sprijin

Autoajutor:

• Povestirea experiențelor
• Conversații
• Grupuri de sprijin
• Programe de mentorat
• Activitate fizică/sport
• Arte expresive
• Biblioterapie

Terapie specializată:

• Psihoeducație
• Terapie centrată pe client
• Terapie cognitiv-comportamentală
• Terapie familială sistemică
• Terapie psihologică clinică
• Terapie neuropsihologică
• Terapie de grup
• EMDR (Desensibilizare & reprocesare prin mișcări oculare)
• ACT (Terapie prin acceptare și angajament)
• Altele (de exemplu terapii expresive, art-terapie, terapie psihomotorie, tratament medicamentos etc.)

Ce este necesar?

• Monitorizarea sănătății mintale în timpul tratamentului și în cadrul îngrijirii de urmărire pe tot parcursul vieții
• Acces facil la tratament psihosocial

Dreptul meu de a trăi doliul

Pacienți, supraviețuitori, îngrijitori, profesioniști – fiecare are dreptul de a trăi doliul.

Doliul = reacție firească la pierdere, care implică de obicei sentimente de tristețe, dor, furie, vinovăție, confuzie și amorțeală emoțională. Este un proces complex și individualizat, care variază foarte mult de la o persoană la alta. Doliul este necesar pentru a procesa pierderea pe care o trăiți.

În ciuda libertății de a trăi doliul în felul propriu, lipsa acceptării și a înțelegerii de către societate a diverselor procese de doliu poate duce la stigmatizarea și izolarea persoanelor îndoliate.

• Am voie să plâng, dar nu sunt obligat să o fac
• Am voie să simt furie și să îmi exprim sentimentele
• Am voie să simt teamă
• Am voie să râd și să mă bucur din nou
• Pot avea multe sentimente diferite în același timp
• Am voie să uit pentru o vreme
• Am voie să trăiesc doliul atât cât doresc
• Nu ar trebui să mă simt vinovat
• Am voie să vorbesc despre boală, dacă doresc
• Am voie să vorbesc despre doliul, pierderile și temerile mele
• Am voie să vorbesc despre moarte și despre procesul de a muri
• Pot pune toate întrebările pe care doresc să le pun
• Am voie să am parte de liniște și pace
• Am voie să fac lucruri care îmi aduc alinare și îmi fac bine
• Am voie să fiu vulnerabil
• Am voie să îmi acord tot timpul de care am nevoie

„Durerea care nu este exprimată se adâncește. Te poate îmbolnăvi. Numai atunci când o exprimăm devine suportabilă.”

Dirk de Wachter, psihiatru

Cum se utilizează fișele de buzunar

1. Păstrați fișele de buzunar la îndemână – pe birou, într-un suport de prezentare sau în zonele de așteptare din instituția dumneavoastră.
2. Folosiți-le ca ghid de referință atunci când discutați despre sănătatea mintală și îngrijirea psihosocială cu pacienți, supraviețuitori, familii, îngrijitori, colegi sau profesori.
3. Distribuiți fișele și informațiile altor persoane pentru a crește gradul de conștientizare și a iniția discuții despre importanța sprijinului pentru sănătatea mintală în timpul și după cancerul apărut în copilărie, adolescență și la adulții tineri.
4. Vizitați site-ul web indicat pe fișe pentru a accesa mai multe resurse și informații aprofundate despre sănătatea mintală și îngrijirea psihosocială. Alăturați-vă platformei noastre pentru a intra în legătură cu alte persoane.
5. Folosiți spațiul liber de pe fișa respectivă pentru a nota observații sau date de contact importante referitoare la serviciile de sănătate mintală ori la rețelele de sprijin.

Despre această publicație

Toate fișele de buzunar au fost elaborate în cadrul proiectului EU-CAYAS-NET și revizuite în colaborare cu reprezentanți ai pacienților și profesioniști din domeniul sănătății. Responsabilitatea principală a fost împărțită între Childhood Cancer International – Europe și Universitatea de Medicină din Viena. Conținutul nu pretinde a fi exhaustiv. Ultima revizuire: iunie 2025. Fișele de buzunar sunt disponibile în mai multe limbi.

Autori

• 10 puncte-cheie privind sănătatea mintală: Liesa J. Weiler-Wichtl, psiholog clinician, Austria
• Discuții despre subiecte dificile: Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria. Surse: Damm, L. et al., 2015; Stein, A. et al., 2019; Stivers, T., 2012; Skeen, J.E., & Webster, M.L., 2014
• Ce să faceți și ce să evitați în comunicare: Oriana Sousa, psiholog & reprezentantă a pacienților, Portugalia
• Dimensiunea socială: Kerstin Krottendorfer, asistent social clinician, Austria; Tiago Pinto da Costa, reprezentant al pacienților, Portugalia
• Sprijin educațional: Anna Zettl, reprezentantă a pacienților, Austria; Anika Rupprecht, psiholog, Austria; Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria
• Sprijin pentru carieră: Anna Zettl, reprezentantă a pacienților, Austria; Anika Rupprecht, psiholog, Austria; Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria
• Teamă și speranță: Hannah Gsell, reprezentantă a pacienților, Austria; Ulrike Leiss, psiholog clinician, Austria
• Doliu și depresie: Alied van der Aa, psiholog, Țările de Jos
• Dreptul meu de a trăi doliul: Conținut adaptat după Ayse Bosse (2015)

Mulțumiri sincere următoarelor persoane pentru revizuirea atentă a fișelor de buzunar și participarea la procesul de obținere a consensului: Alied van der Aa, Inga Bosch, Ania Buchacz, Tiago Pinto da Costa, Lisa Goerens, Hannah Gsell, Kerstin Krottendorfer, Ulrike Leiss, Patricia McColgan, Aoife Moggan, Marta Perez, Carina Schneider, Oriana Sousa, Zuzanna Tomasikova, Jikke Wams, Anna Zettl

Finanțare și declinarea responsabilității

Cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin însă exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Agenției Executive Europene pentru Domeniile Sănătății și Digital (HaDEA). Nici Uniunea Europeană, nici autoritatea care acordă finanțarea nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.